Terapie de cuplu online

1. 01O sesiune de cunoaștere, gratuităVideo, cu un psihoterapeut acreditat, fără card. O poate programa oricare dintre voi. Scopul e să vedeți dacă vă potriviți și ce format vi se potrivește, nu să rezolvați ceva din prima.
2. 02Alegeți formatulPe același ecran, din aceeași cameră, sau fiecare de pe dispozitivul lui, din locul în care se află. Hotărâți împreună cu psihoterapeutul, iar alegerea se poate schimba pe parcurs.
3. 03Discuțiile separate, când e cazulPsihoterapeutul poate cere câte o discuție individuală cu fiecare. Dacă există violență, frică sau control asupra telefonului ori a laptopului, discuția separată vine înaintea oricărei ședințe comune.
4. 04Ședințele comune, regulateAceeași oră, aceeași legătură, același spațiu liniștit. Durata o stabiliți cu psihoterapeutul: la unele servicii, ședința de cuplu e aproape dublă față de cea individuală[9].

Dacă vă întrebați încă dacă terapia de cuplu merită în general, cât ajută și pentru cine nu e primul pas, răspunsul pe larg, cu studiile lui, e în ghidul despre relații și cuplu. Pagina de față se ocupă de ce se schimbă atunci când ședința are loc pe ecran.

Într-un sondaj pe psihoterapeuți de cuplu din Statele Unite, 50 dintre cei 58 de respondenți lucrau deja online cu cupluri. Dintre ei, 74% au spus că preferă ca partenerii să fie pe același video, ca să vadă mai bine interacțiunea și limbajul nonverbal dintre ei și ca partenerii să exerseze să vorbească unul cu celălalt. Niciunul nu a ales ecranele separate ca preferință fixă, iar 26% au spus că depinde de situație[1].

Motivele pentru ecrane separate, atunci când se aplică, sunt două: pot ajuta la dezamorsarea unui conflict, iar unele cupluri pur și simplu nu pot sta în aceeași cameră în același timp[1]. Sondajul a fost făcut în pandemie, când trecerea la online a fost forțată, așa că descrie ce au învățat psihoterapeuții din mers, nu un standard al profesiei.

Pe psihoterapie în general, o meta-analiză pe 56 de studii cu comparații în interiorul aceluiași grup și 47 cu comparații între grupuri a găsit că terapia prin video dă rezultate semnificativ mai bune decât lista de așteptare (g = 0,77) și diferă neglijabil de terapia față în față, cu efectul cel mai clar în terapia cognitiv-comportamentală pentru tulburările afective[3]. O a doua meta-analiză, pe 57 de studii, 4.336 de clienți și 281 de rezultate măsurate, găsește efecte „în mare parte echivalente”, dar autorii avertizează că trialurile randomizate sunt relativ puține și că raportarea metodologică e adesea incompletă[4].

Niciuna dintre cele două nu analizează separat terapia de cuplu, așa că cifrele lor nu se pot muta direct pe ședința voastră. Când te uiți strict la cupluri, baza de dovezi se subțiază. Cea mai recentă meta-analiză pe psihoterapie sistemică livrată digital a găsit doar 4 trialuri eligibile, în 12 articole, cu 754 de participanți. Toate erau intervenții de familie cu adolescenți, niciuna de cuplu, iar pe cele 56 de rezultate măsurate tabloul e dominat de rezultate neclare[2].

Singura comparație directă găsită pe terapie de cuplu e o analiză secundară, nerandomizată, pe 96 de cupluri în tratament pentru consumul de alcool: 81 au făcut cel puțin o ședință online, 15 au lucrat integral față în față. Alianța terapeutică, adică cât de bine funcționa relația cu terapeutul, a fost ușor mai bună față în față (113,2 față de 105,9). Rezultatul clinic a mers în sens invers: procentul zilelor cu consum a scăzut cu 16,1% în grupul online și a crescut cu 2,3% în cel față în față[5].

Sondajul pe 69 de psihoterapeuți certificați în terapia focalizată pe emoții e o descriere a experienței lor, nu un studiu de rezultat clinic[6]. Iar sondajul american nu descrie un format în care conflictul scapă de sub control: 83% dintre psihoterapeuții de cuplu care lucrau online au fost de acord, cel puțin într-o anumită măsură, că au putut gestiona conflictul. Doar 38% primiseră însă o formare specifică pentru terapia de cuplu online[1], așa că merită să întrebați direct ce experiență are psihoterapeutul vostru cu acest format.

Psihoterapeuții focalizați pe emoții din sondajul de mai sus recomandă ca evaluarea de siguranță să includă explicit abuzul prin tehnologie, adică folosirea tehnologiei pentru a face rău, a controla sau a speria[6]. Concret: dacă unul dintre voi citește mesajele celuilalt, îi cere parolele sau îi urmărește locația, o ședință comună de pe dispozitivul acela nu e un spațiu sigur pentru cel controlat.

Într-un studiu calitativ pe 12 clinicieni și cercetători specializați în violența de cuplu, 83,3% s-au declarat dispuși să lucreze cu cupluri în care a existat violență fizică reciprocă, dar cu evaluare atentă, chestionare standardizate și discuții separate, în profunzime, cu fiecare partener. Printre barierele numite explicit se află și îngrijorările legate de teleterapie[7]. Rezumatul studiului nu spune care sunt acestea, iar noi nu le ghicim.

Diferența dintre violența situațională și cea de dominare, și ce arată studiile despre fiecare, e explicată în ghidul despre relații și cuplu.

La un cabinet din București, Atelier PSY, ședința individuală de 50 de minute costă 345 de lei, iar ședința de cuplu sau familie, tot de 50 de minute, 370 de lei[8]. Pe Hedepy, o platformă online românească, ședința de cuplu durează 90 de minute, față de 50 la cea individuală, dar grila de preț e aceeași: între 149 și 269 de lei fără abonament, după tariful fiecărui psihoterapeut, plus 20 de lei pentru ședințele față în față[9].

Pe ședință, diferențele par mici. Pe minut, nu mai sunt: la aceeași grilă, o ședință de cuplu de 90 de minute ajunge la 1,66 până la 2,99 lei pe minut, aproape jumătate din prețul pe minut al unei ședințe individuale[9], iar la cabinet minutul de cuplu costă 7,40 lei[8]. Sunt doi furnizori, nu o medie a pieței.

Prețurile de pe Mindtale, cum funcționează comisionul și ce este Fondul de Terapie sunt explicate pe pagina cât costă terapia online. La sesiunea de cunoaștere, întrebați și cât durează o ședință de cuplu la psihoterapeutul respectiv, fiindcă durata schimbă comparația mai mult decât prețul afișat.