Mindtale
Sesiune de cunoaștere gratuită

Ghid · 5 minute de citit

Terapie interpersonală

Tratează depresia prin relațiile din jurul ei. Funcționează, dar nu mai bine decât alternativele.

Revizuit de Paula Pricope, psihoterapeut sistemic acreditat COPSI, cofondatoare MindtaleActualizat la
0,63
mărimea efectului față de grupuri de control, pe 16 studii[4]
0,04
diferența față de alte psihoterapii, nesemnificativă[5]
8 din 10
locul IPT în tabelul NICE pentru depresia mai severă[3]

Definiția

O terapie născută într-un studiu clinic, nu într-o școală

Terapia interpersonală, cunoscută după acronimul englezesc IPT, e o psihoterapie structurată pentru depresie. În limbaj obișnuit: o terapie în care lucrezi pe ce se întâmplă acum în relațiile și în viața ta.

Cele mai multe psihoterapii au pornit dintr-o teorie despre minte și au fost testate după. IPT a mers invers. În 1969, Gerald Klerman, Myrna Weissman și colaboratorii lor au proiectat un studiu randomizat de opt luni pentru depresie majoră și au adăugat în el o condiție de psihoterapie. Din acel braț experimental a ieșit o terapie manualizată și limitată în timp, numită la început „high contact” și redenumită apoi IPT[1].

Originea explică forma. Metoda nu își propune să reconstruiască personalitatea sau să caute cauze vechi. Pleacă de la factori interpersonali legați empiric de depresie și îi tratează ca pe lucrul concret de rezolvat[1].

Metoda

Patru arii-problemă, și atât

Toată munca din IPT se organizează în jurul uneia dintre ele. Autorii le descriu ca evenimente care pun o persoană vulnerabilă în risc de episod depresiv.

01

Doliu

moartea unei persoane importante

Un părinte, un partener, un prieten apropiat. Viața a mers mai departe, tu nu prea.

02

Dispută de rol

o relație antagonică

Aceeași ceartă cu partenerul, cu un părinte sau cu un șef, reluată de luni de zile.

03

Tranziție de rol

o ruptură sau o pierdere în viață

O despărțire, o mutare, un copil, pierderea jobului, pensionarea.

04

Deficit interpersonal

lipsa, izolantă, a sprijinului social

Nu ai cu cine vorbi cu adevărat, iar asta durează de mult.

Etichetele clinice sunt reci, dar ce descriu e foarte obișnuit: moartea cuiva important, o relație în care conflictul nu se mai termină, o schimbare mare de viață care a luat ceva cu ea și lipsa, izolantă, a oricărui sprijin[2]. Exemplele din casete sunt ilustrative, nu o listă de diagnostice.

Dacă depresia ta a început odată cu o despărțire sau se hrănește dintr-un conflict care nu se închide în cuplu, modelul acesta are un loc firesc de pornire.

Ce spune ghidul

Recomandată de NICE. Nu în vârful listei.

Ambele jumătăți sunt adevărate, iar paginile de promovare o păstrează doar pe prima.

Ghidul NICE pentru depresia adultului pune zece opțiuni într-un tabel pentru depresia mai severă, ordonate după cum a judecat comitetul eficacitatea clinică, costul și implementarea. IPT e pe locul opt, sub combinația dintre terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și antidepresiv, sub TCC singură, activarea comportamentală, medicație, rezolvarea de probleme, consiliere și psihoterapia psihodinamică de scurtă durată, dar deasupra autoajutorului ghidat și a exercițiului fizic în grup[3].

  1. 1TCC individuală combinată cu antidepresiv
  2. 2TCC individuală
  3. 3Activare comportamentală individuală
  4. 4Antidepresiv
  5. 5Rezolvare de probleme, individual
  6. 6Consiliere
  7. 7Psihoterapie psihodinamică de scurtă durată
  8. 8Psihoterapie interpersonală (IPT)
  9. 9Autoajutor ghidat
  10. 10Exercițiu fizic în grup
Tabelul 2 din ghidul NICE pentru depresia mai severă, în ordinea în care comitetul a judecat eficacitatea clinică, costul și implementarea. Ghidul precizează că toate cele zece pot fi folosite ca tratament de primă linie.

Dovada

Un efect clar. Niciun avantaj.

Meta-analiza de referință pe IPT în depresie reunește 38 de studii și 4.356 de pacienți, și răspunde la trei întrebări diferite.

Față de grupuri de control, IPT are un efect clar: d = 0,63 pe 16 studii, cu un număr necesar de tratat de 2,91[4]. Adică, statistic, la aproximativ trei persoane tratate apare un rezultat bun în plus față de control.

IPT față de grupuri de controld = 0,63

16 studii · IÎ 95%: 0,36 până la 0,90 · efect clar, intervalul nu atinge zero

IPT față de alte psihoterapiid = 0,04

10 studii · IÎ 95%: −0,14 până la 0,21 · nicio diferență, intervalul trece prin zero

IPT față de medicațied = −0,19

după excluderea unui studiu atipic · IÎ 95%: −0,38 până la −0,01 · diferență mică, în favoarea medicației

← în favoarea comparațieiîn favoarea IPT →

Aceeași meta-analiză, trei comparații. Punctul e estimarea, linia e intervalul de încredere de 95%. Linia punctată e zero: un interval care o traversează nu arată nicio diferență sigură.

Comparată direct cu alte psihoterapii, diferența dispare: d = 0,04, nesemnificativ[5]. Iar față de medicație, ca tratament unic, IPT a ieșit ușor în urmă după excluderea unui studiu atipic[6].

Studiile care au comparat IPT cu alte tratamente psihologice au arătat o diferență nesemnificativă.
Cuijpers și colab., 2011, despre cele 10 studii de comparație directă

Două nuanțe schimbă tabloul. Prima e în favoarea IPT: pentru prevenirea recăderii, tratamentul de menținere care combină medicația cu IPT a funcționat mai bine decât medicația singură[6]. A doua e o limită: concluzia de echivalență cu alte terapii se sprijină pe doar 10 studii[5], ceea ce înseamnă „nicio diferență găsită”, nu „egalitate demonstrată”.

În practică

Cui i se potrivește, și ce să întrebi un psihoterapeut

Toate cifrele de pe această pagină privesc depresia. Pentru alte probleme nu avem aici date verificate, așa că nu facem promisiuni. În depresie, alegerea între IPT și o altă psihoterapie cu dovezi nu se decide pe mărimi de efect, fiindcă acestea nu arată un câștigător. Se decide pe cât de bine se potrivește modelul cu povestea ta și cu psihoterapeutul din fața ta.

Trei întrebări pentru prima conversație

  1. 01Pe care dintre cele patru arii am lucra?Metoda se organizează în jurul lor. Un răspuns care numește una și spune de ce e un semn că se lucrează după model, nu doar „despre relații” în general.
  2. 02Cât durează și cum știm că merge?IPT e limitată în timp prin construcție. Durata și felul în care urmăriți progresul ar trebui stabilite la început, nu descoperite pe parcurs.
  3. 03Ce facem dacă nu merge?Dovezile pun IPT la egalitate cu alte psihoterapii, deci există alternative reale. Un psihoterapeut bun are un plan B și ți-l spune.

Întrebări frecvente

Ce întreabă oamenii despre terapia interpersonală

Este o psihoterapie structurată și limitată în timp pentru depresie, care leagă simptomele de ce se întâmplă în relațiile și în viața ta acum: o pierdere, un conflict, o schimbare mare sau lipsa sprijinului. Este cunoscută după acronimul englezesc IPT, de la interpersonal psychotherapy.

A apărut dintr-un studiu clinic, nu dintr-o școală teoretică. Gerald Klerman, Myrna Weissman și colaboratorii lor au adăugat o condiție de psihoterapie într-un studiu randomizat de opt luni pentru depresie majoră, proiectat în 1969. Din acel studiu a rezultat o terapie manualizată, numită inițial „high contact” și redenumită apoi IPT.

Doliul, adică moartea unei persoane importante. Disputa de rol, adică o relație antagonică. Tranziția de rol, adică o ruptură sau o pierdere în viață, cum ar fi o despărțire sau pierderea jobului. Deficitul interpersonal, adică lipsa, izolantă, a sprijinului social. Autorii le descriu ca evenimente care pun persoanele vulnerabile în risc de episod depresiv.

Da. În meta-analiza de referință, pe 16 studii care au comparat-o cu grupuri de control, mărimea efectului a fost 0,63, cu un interval de încredere care nu atinge zero. Ghidul NICE pentru depresia adultului o include printre tratamentele care pot fi folosite ca primă linie.

Nu există dovezi pentru asta. În aceeași meta-analiză, cele 10 studii care au comparat-o cu alte psihoterapii au găsit o diferență practic nulă și nesemnificativă statistic. Iar în tabelul NICE pentru depresia mai severă, IPT este pe locul opt din zece opțiuni, sub terapia cognitiv-comportamentală individuală, deși toate zece pot fi folosite ca primă linie.

Ca tratament unic, medicația a ieșit ușor mai eficientă decât IPT în meta-analiză, după excluderea unui studiu atipic. Pentru prevenirea recăderii însă, combinația dintre medicație și IPT a funcționat mai bine decât medicația singură. Decizia se ia împreună cu un medic psihiatru și cu psihoterapeutul, nu dintr-un articol.

Terapia interpersonală este o conversație structurată, așa că formatul ei se pretează la ședințe video. Contează ca persoana să fie psihoterapeut format, nu doar psiholog, și să lucreze explicit după model. Sursele de pe această pagină nu evaluează separat IPT livrată online, așa că nu avem o cifră despre asta.

Surse

Fiecare cifră de pe această pagină a fost verificată în sursa primară. O corectură merită spusă: o versiune de lucru a cercetării noastre plasa IPT „ultima din opt” în tabelul NICE. Verificat pe pagina ghidului, tabelul are zece rânduri, iar IPT e a opta, cu două opțiuni sub ea[3]. Nu am inclus cifre despre durata terapiei, rate de abandon sau alte indicații decât depresia, pentru că nu le-am putut verifica într-o sursă primară.

  1. [1]Markowitz, J. C., & Weissman, M. M. (2012). Interpersonal psychotherapy: past, present and future. Clinical Psychology & Psychotherapy, 19(2), 99–105.https://doi.org/10.1002/cpp.1774Folosită pentru: IPT a apărut când Klerman, Weissman și colaboratorii au adăugat o condiție de psihoterapie într-un studiu randomizat de 8 luni pentru depresie majoră, proiectat în 1969; studiul a produs o psihoterapie manualizată și limitată în timp, numită inițial „high contact”.
  2. [2]Markowitz, J. C., & Weissman, M. M. (2012). Interpersonal psychotherapy: past, present and future. Clinical Psychology & Psychotherapy, 19(2), 99–105. Text integral: PMC3427027.https://doi.org/10.1002/cpp.1774Folosită pentru: Moartea unei persoane importante (doliu), relațiile antagonice (dispute de rol), rupturile sau pierderile din viață (tranziții de rol) și lipsa izolantă a sprijinului social (deficite interpersonale) sunt evenimente care pun persoanele vulnerabile în risc de episod depresiv.
  3. [3]National Institute for Health and Care Excellence (2022). Depression in adults: treatment and management. NICE guideline NG222, recomandarea 1.6.1 și tabelul 2.https://www.nice.org.uk/guidance/ng222/chapter/RecommendationsFolosită pentru: În tabelul 2 al ghidului NICE pentru depresia mai severă, IPT e pe poziția a opta din zece opțiuni, iar recomandarea 1.6.1 precizează că toate tratamentele din tabel pot fi folosite ca primă linie.
  4. [4]Cuijpers, P., Geraedts, A. S., van Oppen, P., Andersson, G., Markowitz, J. C., & van Straten, A. (2011). Interpersonal psychotherapy for depression: a meta-analysis. American Journal of Psychiatry, 168(6), 581–592.https://doi.org/10.1176/appi.ajp.2010.10101411Folosită pentru: Pe 38 de studii și 4.356 de pacienți, cele 16 studii care au comparat IPT cu un grup de control au dat o mărime a efectului d = 0,63 (IÎ 95%: 0,36 până la 0,90), cu un număr necesar de tratat de 2,91.
  5. [5]Cuijpers și colab. (2011), American Journal of Psychiatry, 168(6), 581–592, aceeași meta-analiză.https://doi.org/10.1176/appi.ajp.2010.10101411Folosită pentru: Cele 10 studii care au comparat IPT cu alte tratamente psihologice au dat o diferență nesemnificativă, d = 0,04 (IÎ 95%: −0,14 până la 0,21).
  6. [6]Cuijpers și colab. (2011), American Journal of Psychiatry, 168(6), 581–592, aceeași meta-analiză.https://doi.org/10.1176/appi.ajp.2010.10101411Folosită pentru: După excluderea unui studiu atipic, medicația a fost mai eficientă decât IPT (d = −0,19; IÎ 95%: −0,38 până la −0,01), iar tratamentul de menținere combinat, medicație plus IPT, a prevenit recăderea mai bine decât medicația singură (OR = 0,37).

Dacă te-ai recunoscut într-una din cele patru arii

Poți vorbi douăzeci de minute cu un psihoterapeut acreditat, gratuit și fără card, ca să vezi dacă vă potriviți. Dacă IPT e abordarea potrivită pentru tine se stabilește acolo, nu pe o pagină de internet.