Ghid · 7 minute de citit
Psihoterapie integrativă
La depresie, terapii foarte diferite ajung la rezultate apropiate. De aici pornește integrarea.
La traumă nu e la fel: acolo ghidurile clinice numesc o metodă anume, nu o abordare generică. Pagina spune și unde ține argumentul, și unde se oprește.
- 37–46%
- dintre oamenii cu depresie răspund la psihoterapie, indiferent de școala din care vine terapeutul[1]
- 16–17%
- răspund în grupurile de control, cele lăsate pe tratamentul obișnuit sau pe lista de așteptare[1]
- 85%
- dintre psihologii care se declară integrativi sau eclectici văd integrarea ca pe o orientare mai largă, nu ca pe un amestec[4]
Definiția
Integrativ nu înseamnă „puțin din toate”
Psihoterapia integrativă este o familie de strategii prin care un psihoterapeut leagă idei și tehnici din mai multe școli într-un cadru coerent. Cuvântul-cheie e cadrul.
Cale frecventă
Integrare teoretică
Două sau mai multe teorii sunt aduse într-un cadru nou, care încearcă să explice împreună ce explica fiecare separat.
Cale frecventă
Factori comuni
Pornește de la ce au toate terapiile în comun, relația, așteptările, o explicație a problemei, și construiește pe acel nucleu.
Cale frecventă
Integrare asimilativă
Psihoterapeutul rămâne ancorat într-o orientare principală și îi adaugă, cu măsură, tehnici din altele.
Cale mai rară
Eclectism tehnic
Tehnici alese după problema de moment, fără o teorie care să le lege între ele.
Cel mai citat studiu despre cine sunt, de fapt, clinicienii integrativi a întrebat 187 de psihologi care se declarau integrativi sau eclectici. Jumătate lucraseră înainte într-o singură orientare. Majoritatea preferau termenul „integrativ”, iar 85% descriau integrarea ca pe adoptarea unei orientări mai largi. Căile cele mai frecvente au fost integrarea teoretică, factorii comuni și integrarea asimilativă, nu eclectismul tehnic[4].
Altfel spus, psihoterapeutul integrativ tipic nu improvizează. De obicei a învățat o școală temeinic și a lărgit-o, nu a sărit peste ea.
Dovada
Terapii diferite dau rezultate asemănătoare, toate mai bune decât să nu faci terapie
Cel puțin la depresie, tipul de terapie spune puțin despre cât de bine va funcționa. De aceea are sens integrarea.
O meta-analiză pe 228 de studii randomizate a măsurat câte persoane cu depresie răspund la psihoterapie la aproximativ două luni de la început. În medie, 41%. Pe tipuri de terapie, rata a variat între 37% pentru terapia interpersonală și recapitularea vieții și 46% pentru activarea comportamentală, iar diferențele dintre ele nu au fost semnificative. În grupurile de control, rata a fost 17% la tratamentul obișnuit și 16% la lista de așteptare[1].
Nu au fost găsite diferențe semnificative între tipurile de terapie.
Ce nu se știe
Factori comuni sau tehnici specifice? Nimeni nu a demonstrat încă.
Dacă terapiile ajung la rezultate apropiate, explicația tentantă e că le leagă ceva comun: relația, empatia, așteptările. E plauzibil. Nu e dovedit.
Poziția factorilor comuni
Factorii comuni sunt importanți pentru beneficiile terapiei
Cea mai citată sinteză în favoarea modelului conchide că dovezile susțin importanța factorilor comuni pentru ce câștigă oamenii din psihoterapie[3]. E concluzia de sinteză a autorului, nu o cifră de consens.
Poziția prudentă
Niciun factor, comun sau specific, nu e mecanism dovedit
O analiză din 2019 aplică criteriile științifice pentru un mecanism cauzal și constată că, deocamdată, niciun factor nu le întrunește. Concluzia autorilor: nu se știe încă dacă terapiile funcționează prin factori comuni, prin tehnici specifice sau prin amândouă[2].
Diferența dintre cele două nu e de detaliu. Ca un factor să fie acceptat drept mecanism, nu ajunge să apară împreună cu ameliorarea. Trebuie să o preceadă în timp, să crească odată cu ea, să reziste când e manipulat experimental și să nu fie explicat de altceva[2]. Relația cu psihoterapeutul e un candidat serios. Nu a trecut încă testul.
Limita
Pentru traumă, tehnica specifică contează
Echivalența dintre școli nu se aplică uniform. Acolo unde o metodă anume are dovezi clare, ghidurile o numesc pe ea, nu „orice terapie”.
Pentru adulții cu stres posttraumatic, ghidul clinic NICE, valabil pentru Anglia, recomandă să se ofere o terapie cognitiv-comportamentală individuală centrată pe traumă celor care vin la peste o lună de la eveniment. Pentru cei care vin între 1 și 3 luni după o traumă care nu e legată de luptă, recomandă să se ia în considerare EMDR, dacă persoana preferă EMDR[5].
Condiția de la final contează. EMDR nu e recomandarea implicită pentru acea fereastră de timp; e o opțiune legată de preferința ta. Terapia centrată pe traumă rămâne recomandarea fără condiții. Nici una, nici cealaltă nu e o abordare generică sau o integrare nediferențiată.
Mai departe: trauma și stresul posttraumatic, terapia EMDR, terapia cognitiv-comportamentală.
În practică
Cui i se potrivește, și cum alegi un psihoterapeut integrativ
Integrarea are sens când problema ta nu cere o metodă anume și când psihoterapeutul poate spune clar ce ține laolaltă ce face.
Dacă vii pentru depresie, datele spun că eticheta școlii contează mai puțin la nivel de medie[1], așa că potrivirea cu omul din fața ta și claritatea cadrului devin criterii rezonabile. Dacă vii pentru traumă, întreabă întâi dacă psihoterapeutul stăpânește o terapie centrată pe traumă[5], și abia apoi cum o integrează.
Patru întrebări pentru prima conversație
- 01Din ce orientare ați pornit?Jumătate dintre psihologii care se declară integrativi au lucrat înainte într-o singură orientare. Un răspuns clar despre formarea de bază e un semn bun, nu o contradicție.
- 02Ce leagă între ele lucrurile pe care le faceți?Căutați un cadru: o teorie, un accent pe relație, o orientare principală cu adăugiri. „Folosesc ce merge” fără nimic dedesubt descrie eclectismul tehnic, nu integrarea.
- 03Pentru problema mea există o metodă recomandată specific?Pentru stresul posttraumatic, de exemplu, există. Un psihoterapeut integrativ bun știe asta și îți spune dacă o stăpânește sau dacă te trimite la cineva care o stăpânește.
- 04Cum ne dăm seama dacă merge?Dacă tipul de terapie contează puțin la nivel de medie, contează cu atât mai mult ca voi doi să urmăriți concret dacă îți este mai bine.
Pentru ce se folosește: Anxietate, Depresie, Stimă de sine, Burnout, Burnout la locul de muncă.
Abordări înrudite
- Analiză tranzacțională
Descrie stările eului (Părinte, Adult, Copil) și tiparele de comunicare care se repetă în relațiile tale.
- Terapie psihodinamică
Explorează tiparele emoționale formate în relațiile timpurii și felul în care ele revin în viața de acum.
- Hipnoterapie
Folosește o stare de relaxare focalizată pentru a lucra cu reacții automate, în cadru clinic și cu acordul tău.
Vezi toate abordările terapeutice din biblioteca Mindtale.
Întrebări frecvente
Ce întreabă oamenii despre psihoterapia integrativă
Este o familie de abordări în care psihoterapeutul folosește idei și tehnici din mai multe școli de terapie, legate printr-un cadru comun. Pentru majoritatea clinicienilor integrativi, asta nu înseamnă un amestec liber de tehnici, ci adoptarea unei orientări mai largi: o teorie care unește mai multe teorii, un accent pe ce au toate terapiile în comun sau o orientare principală la care se adaugă tehnici din altele.
Eclectismul tehnic alege tehnici după problema de moment, fără o teorie care să le lege. Integrarea caută un cadru care să explice de ce se folosesc împreună. Într-un studiu pe psihologi care se declară integrativi sau eclectici, majoritatea au preferat termenul integrativ, iar eclectismul tehnic a fost calea cea mai rar aleasă.
Nu există dovezi pentru asta. Nu am găsit nicio meta-analiză care să compare psihoterapia integrativă ca pachet cu terapiile dintr-o singură școală. Argumentul pentru integrare este altul: pentru depresie, tipuri diferite de terapie ajung la rate de răspuns apropiate, deci rigiditatea față de o singură școală nu are un sprijin puternic în date.
Depinde de problemă. Pentru depresie, o meta-analiză pe 228 de studii nu a găsit diferențe semnificative între tipurile de terapie în rata de răspuns, deși toate au depășit clar grupurile de control. Pentru stresul posttraumatic, ghidul clinic NICE recomandă specific terapia cognitiv-comportamentală centrată pe traumă sau, dacă persoana preferă, EMDR, nu orice abordare psihoterapeutică.
Sunt elementele pe care le au toate terapiile, indiferent de școală, cum ar fi relația cu psihoterapeutul, empatia și așteptările persoanei. Unii cercetători susțin că sunt importanți pentru beneficiile terapiei. Alții arată că, deocamdată, nici factorii comuni, nici tehnicile specifice nu au fost dovediți ca mecanism prin care terapia funcționează. Dezbaterea nu este încheiată.
Poate fi o alegere rezonabilă când problema ta nu are o metodă cu recomandare specifică în ghidurile clinice și când contează pentru tine să lucrezi cu cineva care se adaptează, cu condiția ca psihoterapeutul să poată explica ce cadru ține laolaltă ce face. Dacă vii pentru traumă, întreabă direct dacă stăpânește o terapie centrată pe traumă.
Întreabă din ce orientare a pornit, ce leagă între ele tehnicile pe care le folosește și cum veți urmări împreună dacă îți este mai bine. Un răspuns care numește un cadru clar este un semn bun. Un răspuns de tipul folosesc ce merge, fără nimic dedesubt, descrie eclectismul, nu integrarea.
Surse
Fiecare cifră de pe această pagină a fost verificată în sursa primară, în text integral pentru meta-analiza despre depresie și pentru ghidul NICE, în rezumatul original pentru celelalte. Citatul din NICE a fost păstrat întreg, cu condiția preferinței pentru EMDR, pentru că fără ea recomandarea pare mai puternică decât este[5].
- [1]Cuijpers, P., Karyotaki, E., Ciharova, M., Miguel, C., Noma, H., & Furukawa, T. A. (2021). The effects of psychotherapies for depression on response, remission, reliable change, and deterioration: A meta-analysis. Acta Psychiatrica Scandinavica, 144(3), 288–299.https://doi.org/10.1111/acps.13335Folosită pentru: Pe 228 de studii randomizate despre depresie, rata de răspuns la psihoterapie a fost 41% în medie, între 37% și 46% pe tipuri de terapie, fără diferențe semnificative între ele (p = 0,39), față de 17% la tratamentul obișnuit și 16% la lista de așteptare. Rata a fost raportată direct în 25 de studii și imputată statistic în celelalte.
- [2]Cuijpers, P., Reijnders, M., & Huibers, M. J. H. (2019). The Role of Common Factors in Psychotherapy Outcomes. Annual Review of Clinical Psychology, 15, 207–231.https://doi.org/10.1146/annurev-clinpsy-050718-095424Folosită pentru: Niciun factor, comun sau specific, nu întrunește în prezent criteriile unui mecanism de acțiune validat empiric, deci nu se știe încă dacă terapiile funcționează prin factori comuni, specifici sau ambii.
- [3]Wampold, B. E. (2015). How important are the common factors in psychotherapy? An update. World Psychiatry, 14(3), 270–277.https://doi.org/10.1002/wps.20238Folosită pentru: Autorul conchide că dovezile susțin importanța factorilor comuni pentru beneficiile psihoterapiei.
- [4]Norcross, J. C., Karpiak, C. P., & Lister, K. M. (2005). What's an integrationist? A study of self-identified integrative and (occasionally) eclectic psychologists. Journal of Clinical Psychology, 61(12), 1587–1594.https://doi.org/10.1002/jclp.20203Folosită pentru: Dintre 187 de psihologi clinicieni integrativi sau eclectici, 50% aderaseră anterior la o altă orientare, majoritatea preferau termenul „integrativ”, 85% vedeau integrarea ca adoptarea unei orientări mai largi, iar căile cele mai frecvente au fost integrarea teoretică, factorii comuni și integrarea asimilativă, nu eclectismul tehnic.
- [5]National Institute for Health and Care Excellence (2018). Post-traumatic stress disorder. NICE guideline NG116, recomandările 1.6.16 și 1.6.18.https://www.nice.org.uk/guidance/ng116/chapter/RecommendationsFolosită pentru: Pentru adulții cu stres posttraumatic, NICE recomandă să se ofere TCC individuală centrată pe traumă la peste o lună de la eveniment și să se ia în considerare EMDR între 1 și 3 luni după o traumă necombatantă, dacă persoana preferă EMDR.
Nu trebuie să alegi școala singur
Poți vorbi douăzeci de minute cu un psihoterapeut acreditat, gratuit și fără card, ca să vezi dacă vă potriviți. Dacă o abordare integrativă sau una anume ți se potrivește se lămurește acolo, nu pe o pagină de internet.