Hipnoterapie clinică

Divizia de Hipnoză Psihologică a Asociației Americane de Psihologie descrie hipnoza ca pe „o stare de conștiență care implică atenție focalizată și conștiență periferică redusă, caracterizată printr-o capacitate crescută de răspuns la sugestie”[1]. Nu apare cuvântul somn. Nu apare inconștiența. Nu apare nimeni care îți preia mintea.

Diferența nu e un detaliu de vocabular. O revizuire sistematică a meta-analizelor despre hipnoza medicală, publicată în revista Asociației Medicilor Germani, numește chiar imaginea de scenă drept cea mai mare piedică: percepția hipnozei ca tehnică autoritară și manipulatoare, hrănită în special de spectacole, este bariera principală în calea folosirii ei în tratament[2].

Cea mai mare meta-analiză despre hipnoză și durere a strâns 85 de studii controlate și 3.632 de participanți. Pe toate măsurile de durere, mărimile de efect au fost între 0,54 și 0,76, deci efectul există[3]. Dar când autorii au despărțit participanții după sugestibilitate, media s-a desfăcut în trei povești distincte.

Persoanele cu sugestibilitate ridicată care au primit sugestie analgezică directă au avut o reducere a durerii de aproximativ 42%. Cele cu sugestibilitate medie, de aproximativ 29%. Cele cu sugestibilitate scăzută, un beneficiu minim[3]. Asta înseamnă că „la mine n-a mers” nu e neapărat o judecată despre metodă și nici despre tine. E o trăsătură individuală, și schimbă ce poți aștepta.

O meta-analiză pe 8 studii randomizate și 464 de pacienți adulți cu colon iritabil a comparat hipnoza cu grupuri de control. Tratamentul a avut o mediană de 8,5 ședințe pe parcursul a aproximativ 12 săptămâni. Hipnoza a fost superioară controlului în ameliorarea adecvată a simptomelor, atât la finalul tratamentului, cât și la urmărirea ulterioară[4]. În limbajul clinic, varianta folosită pentru colon se numește hipnoterapie direcționată gastrointestinal.

Rezultatul se exprimă prin numărul necesar de tratat, adică câți oameni trebuie să primească tratamentul pentru ca unul în plus să beneficieze față de control. La final, 5. La urmărire, 3[4].

Două lucruri țin cifra în proporții. Intervalele de încredere sunt largi, de la 3 la 10 la finalul tratamentului[2]. Și rezultatul e despre colonul iritabil, nu despre hipnoză în general. O metodă poate fi bine susținută pentru o problemă și nedovedită pentru alta, iar secțiunea următoare e exemplul.

Recenzia Cochrane a analizat 14 studii randomizate despre hipnoterapie pentru renunțarea la fumat[5]. Concluzia ei merită citită întreagă, fără parafrază.

Comparată cu un sprijin comportamental de aceeași durată, pe 6 studii și 957 de participanți, hipnoterapia are un raport de risc de 1,21, cu un interval de încredere între 0,91 și 1,61, iar certitudinea dovezii e scăzută[5]. Pe înțelesul tuturor: rezultatul e compatibil atât cu un mic avantaj, cât și cu nicio diferență.

1. 01Pentru ce anume ați folosi hipnoza în cazul meu?Dovezile diferă mult de la o problemă la alta. Un răspuns bun numește problema și spune sincer cât de bine e susținută acolo.
2. 02Ce psihoterapie practicați, dincolo de hipnoză?Definiția clinică descrie o stare, nu o profesie. Contează cine o folosește și în ce cadru terapeutic o face.
3. 03Cum ne dăm seama dacă răspund la hipnoză?Beneficiul depinde puternic de sugestibilitate[3]. Un clinician atent ține cont de asta de la început, în loc să promită tuturor același rezultat.
4. 04De câte ședințe credeți că e nevoie?În studiile pe colon iritabil, mediana a fost de 8,5 ședințe în aproximativ 12 săptămâni[4]. Promisiunea unei singure ședințe nu vine din aceste date.
5. 05Ce facem dacă nu merge?Un plan B spus de la început e un semn bun. Lipsa lui, după ce ai aflat cât de inegal răspund oamenii, e un semnal.

Dacă nu știi încă ce diferențiază formările, ghidul despre diferența dintre psiholog și psihoterapeut e un loc bun de pornire. Iar dacă vrei să vezi celelalte metode explicate la fel, toate abordările terapeutice sunt adunate într-un singur loc.