Ghid · 10 minute de citit
Terapia Centrată pe Emoții (EFT)
Trei metode diferite poartă numele EFT. Iar dovezile nu se împart egal.
Pagina e despre terapia lui Leslie Greenberg. Dacă ai căutat terapia de cuplu a lui Sue Johnson sau tapping-ul, le găsești tot aici, separate, cu ce arată studiile despre fiecare.
Dezambiguizare
Trei lucruri, o singură prescurtare
În engleză, toate trei se prescurtează EFT. Au autori diferiți, se adresează unor oameni diferiți și au fost testate cu rigoare foarte diferită.
Despre ea e pagina asta
Emotion-Focused Therapy
Leslie Greenberg · Psihoterapie individuală
Lucrează cu emoția trăită chiar în ședință: o accesezi, o numești și o transformi. Tehnica emblematică e scaunul gol.
Comparația care există: Comparată direct cu terapia cognitiv-comportamentală, în studii randomizate.[1]
Citește secțiuneaMetodă separată, aceeași prescurtare
Emotionally Focused Therapy
Sue Johnson · Terapie de cuplu
Citește cearta care se repetă ca pe o luptă pentru siguranță și conectare, prin lentila atașamentului.
Comparația care există: Comparată cu terapia comportamentală de cuplu: fără diferență semnificativă.[7]
Citește secțiuneaNu e o formă de psihoterapie
Emotional Freedom Techniques
popularizată de Gary Craig · Tehnică de tip tapping
Atingeri ritmice cu vârful degetelor pe puncte de acupresură, în timp ce rostești problema cu voce tare.
Comparația care există: Prea puține comparații cu tratamentele standard, după chiar meta-analiza favorabilă ei.[8]
Citește secțiuneaPrimele două sunt psihoterapii înrudite, cu rădăcini comune și cu un nume aproape identic: Emotion-Focused Therapy și Emotionally Focused Therapy. A treia, Emotional Freedom Techniques, nu are nimic în comun cu ele în afară de inițiale. Confuzia contează pentru că cifrele circulă de la una la alta, iar o cifră bună pentru una dintre ele nu spune nimic despre celelalte.
Terapia lui Greenberg
Nu vorbești despre emoție. O trăiești în ședință.
Terapia centrată pe emoții pornește de la ideea că o emoție nu se schimbă doar prin înțelegere. Ca să se schimbe, trebuie simțită și numită, chiar acolo, în ședință.
În studiile vechi o vei găsi sub numele de terapie procesual-experiențială[1]. Munca de bază e procesarea emoțională: psihoterapeutul te ajută să ajungi la ce simți sub reacția de suprafață și să rămâi acolo destul cât să se întâmple ceva cu emoția respectivă. Tiparele automate cu care reacționezi se numesc, în limbajul metodei, scheme emoționale.
Instrumentul de lucru e o distincție între trei feluri de emoție: ce arăți, ce simți la suprafață și ce simți cu adevărat. Munca psihoterapeutului e să nu se oprească la primele două.
Scaunul gol: ce se întâmplă, de fapt
Exercițiul pentru care e cunoscută metoda e dialogul cu scaunul gol. Se folosește pentru ce metoda numește „treburi neterminate”: lucruri pe care nu le-ai spus sau nu le-ai rezolvat cu cineva important, un părinte, un fost partener, cineva care a murit. Vorbești către scaun ca și cum persoana ar fi acolo, iar psihoterapeutul te ajută să rămâi în ce simți în loc să povestești despre ea.
Detaliul acesta e mai important decât pare. Critica obișnuită la adresa psihoterapiilor e că tot ce contează e relația cu psihoterapeutul, iar tehnica e decor. Aici, ceea ce a prezis rezultatul a fost un proces anume din exercițiu, nu doar calitatea relației[3]. O variantă înrudită, dialogul pe două scaune, se folosește pentru conflictul cu propria voce critică.
Dovezile
Studii bune, dar o bază mai subțire decât pare
Terapia lui Greenberg are studii randomizate proprii. Cifrele mari care circulă despre ea sunt însă, de cele mai multe ori, ale unei familii întregi de terapii.
Pentru depresie, un studiu randomizat pe 66 de clienți, cu ședințe săptămânale timp de 16 săptămâni, a comparat metoda cu terapia cognitiv-comportamentală. Ambele grupuri s-au îmbunătățit semnificativ, rezultatele au fost în general echivalente, iar terapia centrată pe emoții a redus mai mult problemele interpersonale raportate de clienți[1].
Pentru treburile neterminate, un studiu randomizat pe 34 de clienți a comparat terapia cu scaunul gol cu un grup psihoeducațional. Majoritatea clienților au avut câștiguri clinic semnificative, mai mari decât ale grupului de comparație pe toate măsurile, iar câștigurile s-au menținut la urmărire[2].
Cifrele 0,93 și 0,76 apar des lângă numele EFT. Ele sunt calculate pe toată familia terapiilor umaniste, 191 și respectiv 62 de studii, care includ și terapia centrată pe persoană, gestalt, existențială și altele[4]. Singura cifră din aceeași sinteză care privește terapiile centrate pe emoții față de TCC e 0,53, pe 6 studii, cu un interval între 0,13 și 0,93, iar studiile acelea amestecă formatul individual cu cel de cuplu[5].
Pe baza dovezilor disponibile, terapiile umaniste tradiționale se justifică doar ca tratament de linia a doua, pentru clienții care au încercat sau au refuzat TCC.
Pentru anxietate, mai ales panică și anxietate generalizată, aceeași sinteză găsește efecte mari înainte și după, dar rezultate constant mai slabe decât terapia cognitiv-comportamentală[6]. Formularea onestă nu e că terapia centrată pe emoții bate TCC. E că are dovezi reale pentru depresie și pentru ce rămâne nerezolvat într-o relație, și dovezi mai slabe decât TCC pentru anxietate.
EFT pentru cupluri
Sue Johnson: altă metodă, altă bază de dovezi
Terapia de cuplu centrată pe emoții citește conflictul prin atașament: sub cearta despre bani sau treburi e, de obicei, întrebarea dacă celălalt e acolo pentru tine.
E o metodă distinctă de terapia individuală a lui Greenberg, cu propria linie de cercetare. Cea mai cuprinzătoare meta-analiză o compară cu terapia comportamentală de cuplu, pe 33 de studii randomizate și 2.730 de participanți, toate măsurând satisfacția în relație[7].
La final, ambele metode au efecte medii: 0,73 pentru terapia centrată pe emoții și 0,53 pentru cea comportamentală. La 6 luni, efectele scad la 0,66 și 0,35, iar la 12 luni terapia comportamentală ajunge la 0,06. Între cele două metode nu s-a găsit o diferență semnificativă, iar autorii cer prudență din cauza unui posibil bias de publicare[7].
Emotional Freedom Techniques
Tapping-ul: un efect măsurat, un mecanism nedovedit
Dacă ai căutat EFT gândindu-te la atingerile pe puncte, asta e secțiunea ta. Nu e psihoterapie în sensul celorlalte două, și dovezile arată altfel.
Procedura constă în secvențe de atingeri ușoare cu vârful degetelor pe puncte de acupresură, în timp ce rostești cu voce tare problema sau emoția.
Ce spune dovada
Ce nu spune
- Nu spune că tapping-ul funcționează la fel de bine ca psihoterapia. Chiar autoarea meta-analizei scrie că sunt prea puține date care îl compară cu tratamente standard precum TCC[8].
- Nu dovedește un mecanism biologic. E un singur studiu, după o singură ședință, pe voluntari fără diagnostic, nu pe pacienți[9].
Contextul mai larg nu ajută. O analiză critică publicată în 2005 a evaluat așa-numitele „terapii-putere”, metode scurte promovate cu promisiuni ferme, familie în care literatura încadrează și tapping-ul. Concluzia ei: nu oferă teorii noi valide științific despre cum acționează, arată doar eficacitate nespecifică și au multe trăsături consistente cu pseudoștiința[10].
Ce ți se potrivește
Pornește de la problemă, nu de la prescurtare
Nu tu trebuie să alegi metoda, asta face psihoterapeutul împreună cu tine. Dar e util să știi de unde pornești.
Simți că înțelegi totul despre ce ți se întâmplă, dar asta nu schimbă ce simți
Terapia centrată pe emoții lucrează exact aici, cu emoția în ședință, și a fost comparată cu TCC într-un studiu randomizat pe depresie.
DepresieAceeași ceartă se repetă în cuplu, cu alte cuvinte de fiecare dată
Terapia de cuplu, inclusiv varianta lui Sue Johnson. Dovezile o pun la egalitate cu terapia comportamentală de cuplu.
Relații și cupluMotivul principal e anxietatea sau atacurile de panică
Aici sinteza care include terapia centrată pe emoții recomandă explicit terapia cognitiv-comportamentală pe primul loc.
Terapie cognitiv-comportamentalăAi căutat EFT gândindu-te la tapping
Poți folosi o tehnică de calmare, dar nu în locul unui tratament cu dovezi. Merită o discuție cu un psihoterapeut înainte.
Ce este psihoterapia
Cuvintele psihoterapeutului, pe înțelesul tuturor
| Termenul | Ce înseamnă, simplu |
|---|---|
| Procesare emoțională | „să simți emoția, nu doar să vorbești despre ea” |
| Scaunul gol | „să vorbești ca și cum persoana ar fi acolo” |
| Dialogul pe două scaune | „să vorbești cu partea din tine care te critică” |
| Treburi neterminate | „ce n-ai apucat să spui sau să rezolvi cu cineva” |
| Scheme emoționale | „tiparul cu care reacționezi automat” |
| Emoție primară | „ce simți cu adevărat” |
| Emoție secundară | „ce simți peste ce simți” |
| Emoție instrumentală | „ce arăți ca să obții ceva” |
| Terapie de cuplu bazată pe atașament | „terapia de cuplu care se uită la nevoia de siguranță și conectare” |
Întrebări frecvente
Ce întreabă oamenii despre EFT
Prescurtarea EFT e folosită pentru trei lucruri diferite. Emotion-Focused Therapy este terapia centrată pe emoții dezvoltată de Leslie Greenberg pentru lucrul individual. Emotionally Focused Therapy este terapia de cuplu dezvoltată de Sue Johnson, construită pe teoria atașamentului. Emotional Freedom Techniques este o tehnică de tip tapping, cu atingeri pe puncte de acupresură, care nu este o formă de psihoterapie. Cele trei au baze de dovezi foarte diferite și nu sunt interschimbabile.
Terapia centrată pe emoții este o psihoterapie făcută cu un psihoterapeut format, în care lucrezi cu emoțiile trăite în ședință, de exemplu prin exercițiul scaunului gol. Tapping-ul, adică Emotional Freedom Techniques, constă în atingeri ritmice pe puncte de acupresură în timp ce rostești problema. Terapia lui Greenberg a fost comparată direct cu terapia cognitiv-comportamentală în studii randomizate, iar pentru tapping chiar meta-analiza favorabilă lui spune că există prea puține comparații cu tratamentele standard.
Pentru depresie, un studiu randomizat pe 66 de clienți a găsit rezultate în general echivalente cu terapia cognitiv-comportamentală și o scădere mai mare a problemelor interpersonale. Pentru sentimentele nerezolvate față de o persoană apropiată, un studiu randomizat cu exercițiul scaunului gol a găsit câștiguri clinic semnificative la majoritatea clienților. Comparația favorabilă cu terapia cognitiv-comportamentală se sprijină însă pe doar 6 studii, care amestecă formatul individual cu cel de cuplu, deci nu susține ideea că ar fi în general mai bună.
Pentru anxietate, mai ales pentru atacuri de panică și anxietate generalizată, sinteza cercetării în terapiile umaniste arată rezultate constant mai slabe decât terapia cognitiv-comportamentală. Autorii ei spun că terapiile umaniste tradiționale se justifică aici doar ca a doua opțiune, pentru cine a încercat sau a refuzat terapia cognitiv-comportamentală. Dacă anxietatea e motivul principal, e rezonabil să începi cu terapia cognitiv-comportamentală.
Este un exercițiu în care vorbești către un scaun gol, imaginându-ți acolo o persoană cu care ai rămas cu ceva nespus sau nerezolvat. Cercetarea pe procesul terapiei a arătat că două lucruri din exercițiu au prezis un rezultat mai bun: să spui nevoia care nu ți-a fost împlinită și să ajungi să îl vezi pe celălalt altfel. Acest proces a prezis rezultatul mai bine decât relația de lucru cu psihoterapeutul.
Nu după dovezile disponibile. O meta-analiză pe 33 de studii randomizate a găsit efecte medii la finalul tratamentului atât pentru terapia de cuplu centrată pe emoții, cât și pentru terapia comportamentală de cuplu, fără diferență semnificativă între ele. Efectele au scăzut după terminarea terapiei, iar autorii avertizează asupra unui posibil bias de publicare.
Există o meta-analiză pe 14 studii care găsește o scădere a anxietății după tapping, dar autoarea ei notează că sunt prea puține date care îl compară cu tratamente standard precum terapia cognitiv-comportamentală. Studiul des citat despre scăderea cortizolului a fost făcut pe voluntari fără diagnostic, după o singură ședință, și nu dovedește un mecanism. O analiză critică a familiei de terapii din care face parte a concluzionat că acestea nu au o teorie validă despre cum acționează.
Pentru ce se folosește: Relații și cuplu, După divorț, Depresie.
Abordări înrudite
- Terapie sistemică
Privește dificultatea la nivelul relației și al familiei, nu doar al persoanei care o resimte cel mai tare.
- Terapie interpersonală (IPT)
Se concentrează pe relațiile din prezent: conflicte, pierderi și tranziții de rol care apasă asupra stării tale.
- Terapie ACT
Te ajută să faci loc emoțiilor dificile în loc să lupți cu ele și să alegi acțiuni ghidate de valorile tale.
Vezi toate abordările terapeutice din biblioteca Mindtale.
Surse
Fiecare cifră de pe această pagină a fost verificată în sursa primară. Corectura care contează cel mai mult: mărimile de efect 0,93 și 0,76, citate adesea ca rezultate ale EFT, sunt calculate pe toată familia terapiilor umaniste, nu pe terapia centrată pe emoții luată separat[4]. Analiza critică a „terapiilor-putere” e citată pentru concluzia ei despre această familie de metode, nu ca citat direct despre tapping, pentru că textul integral nu este în acces liber[10].
- [1]Watson, J. C., Gordon, L. B., Stermac, L., Kalogerakos, F., & Steckley, P. (2003). Comparing the effectiveness of process-experiential with cognitive-behavioral psychotherapy in the treatment of depression. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 71(4), 773–781.https://doi.org/10.1037/0022-006X.71.4.773Folosită pentru: Într-un studiu randomizat pe 66 de clienți cu depresie majoră, 16 săptămâni, terapia procesual-experiențială și TCC au dat rezultate în general echivalente, dar prima a redus semnificativ mai mult problemele interpersonale raportate de clienți.
- [2]Paivio, S. C., & Greenberg, L. S. (1995). Resolving „unfinished business”: Efficacy of experiential therapy using empty-chair dialogue. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 63(3), 419–425.https://doi.org/10.1037/0022-006x.63.3.419Folosită pentru: Într-un studiu randomizat pe 34 de clienți cu sentimente nerezolvate față de o persoană semnificativă, terapia experiențială cu dialogul scaunului gol a produs câștiguri clinic semnificative pentru majoritatea clienților, mai mari decât grupul psihoeducațional pe toate măsurile, menținute la urmărire.
- [3]Greenberg, L. S., & Malcolm, W. (2002). Resolving unfinished business: Relating process to outcome. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 70(2), 406–416.https://doi.org/10.1037/0022-006x.70.2.416Folosită pentru: La 26 de clienți tratați cu dialogul scaunului gol, exprimarea nevoilor neîmplinite și schimbarea felului în care îl văd pe celălalt au prezis rezultate mai bune, iar acest proces a prezis rezultatul mai bine decât alianța de lucru.
- [4]Angus, L., Watson, J. C., Elliott, R., Schneider, K., & Timulak, L. (2015). Humanistic psychotherapy research 1990–2015: From methodological innovation to evidence-supported treatment outcomes and beyond. Psychotherapy Research, 25(3), 330–347.https://doi.org/10.1080/10503307.2014.989290Folosită pentru: Pentru toată familia terapiilor umaniste, pe 191 de studii și 14.235 de clienți, mărimea efectului înainte și după e 0,93 (0,85–1,01); față de lipsa tratamentului, pe 62 de studii controlate, e 0,76 (0,64–0,88).
- [5]Angus, L., Watson, J. C., Elliott, R., Schneider, K., & Timulak, L. (2015). Psychotherapy Research, 25(3), 330–347, secțiunea despre comparațiile cu TCC.https://doi.org/10.1080/10503307.2014.989290Folosită pentru: Terapia centrată pe persoană e echivalentă cu TCC (22 de studii, −0,06); terapiile centrate pe emoții pentru indivizi sau cupluri par mai eficiente decât TCC pe un număr mic de studii (6 studii, 0,53, interval 0,13–0,93).
- [6]Angus, L., Watson, J. C., Elliott, R., Schneider, K., & Timulak, L. (2015). Psychotherapy Research, 25(3), 330–347, secțiunea despre anxietate.https://doi.org/10.1080/10503307.2014.989290Folosită pentru: Pentru anxietate, mai ales panică și anxietate generalizată, terapiile umaniste au rezultate constant mai slabe decât TCC, iar terapiile umaniste tradiționale se justifică doar ca linia a doua, pentru cine a încercat sau a refuzat TCC.
- [7]Rathgeber, M., Bürkner, P.-C., Schiller, E.-M., & Holling, H. (2019). The efficacy of Emotionally Focused Couples Therapy and Behavioral Couples Therapy: A meta-analysis. Journal of Marital and Family Therapy, 45(3), 447–463.https://doi.org/10.1111/jmft.12336Folosită pentru: Pe 33 de studii randomizate și 2.730 de participanți: g = 0,73 la final pentru terapia de cuplu centrată pe emoții și 0,53 pentru cea comportamentală; 0,66 și 0,35 la 6 luni; la 12 luni, doar pentru terapia comportamentală, 0,06. Fără diferență semnificativă între metode; posibil bias de publicare.
- [8]Clond, M. (2016). Emotional Freedom Techniques for anxiety: A systematic review with meta-analysis. Journal of Nervous and Mental Disease, 204(5), 388–395.https://doi.org/10.1097/NMD.0000000000000483Folosită pentru: Pe 14 studii și 658 de participanți, mărimea efectului înainte și după pentru anxietate e 1,23 (0,82–1,64) în grupurile cu Emotional Freedom Techniques și 0,41 în grupurile de control; autoarea notează că sunt prea puține date care compară metoda cu tratamente standard precum TCC.
- [9]Church, D., Yount, G., & Brooks, A. J. (2012). The effect of Emotional Freedom Techniques on stress biochemistry. Journal of Nervous and Mental Disease, 200(10), 891–896.https://doi.org/10.1097/NMD.0b013e31826b9fc1Folosită pentru: Pe 83 de subiecți non-clinici, după o singură intervenție de o oră, cortizolul a scăzut cu 24,39% în grupul cu Emotional Freedom Techniques, față de 14,25% și 14,44% în grupurile de control.
- [10]Devilly, G. J. (2005). Power therapies and possible threats to the science of psychology and psychiatry. Australian and New Zealand Journal of Psychiatry, 39(6), 437–445.https://doi.org/10.1080/j.1440-1614.2005.01601.xFolosită pentru: Analiza critică a „terapiilor-putere”, familie în care literatura încadrează și tapping-ul, conchide că ele nu oferă teorii noi valide științific despre cum acționează, arată doar eficacitate nespecifică și au multe trăsături consistente cu pseudoștiința.
Vorbește întâi cu un psihoterapeut
Douăzeci de minute, gratuit și fără card, cu un psihoterapeut acreditat. Dacă terapia centrată pe emoții e potrivită pentru tine, sau alta, se stabilește în conversația aceea, nu după o prescurtare.