Ghid · 8 minute de citit
Cum îți alegi psihoterapeutul potrivit
Cauți «cel mai bun psiholog». Patruzeci de ani de cercetare spun că ar trebui să cauți psihologul potrivit ție.
Nu metoda, nu diplomele. Relația care se formează între voi. Iar ea se poate anticipa, măcar în parte, înainte de prima ședință.
Gratuit, fără cont. 20 de minute cu Zenyra sau 3 cu chestionarul.
- 295
- de studii au măsurat legătura dintre relația terapeutică și rezultat
- 1 din 5
- oameni renunță la terapie înainte de final
- o treime
- mai puține abandonuri când terapia se potrivește cu preferințele tale
Dovada
Ce prezice, de fapt, dacă terapia funcționează
În 2018, echipa condusă de Christoph Flückiger a adunat, într-o meta-analiză publicată în revista Psychotherapy, rezultatele a 295 de studii independente, cu peste 30.000 de pacienți, publicate pe parcursul a patru decenii.[1] Întrebarea era simplă: cât de strâns este legată calitatea relației dintre client și terapeut de rezultatul terapiei?
Răspunsul a fost o corelație de 0,28. Asta înseamnă că în general, dintre oamenii a căror relație cu terapeutul este peste medie, aproximativ 64 din 100 ajung să se simtă mai bine; dintre cei sub medie, aproximativ 36 din 100. Cum scriu doi dintre cercetătorii care au condus aceste analize, în afară de cât de severă este problema la început, nu există nimic măsurat devreme în terapie care să prezică rezultatul mai bine.[1]
O precizare care ține de onestitate. Aceasta este o corelație, nu o dovadă de cauzalitate. Explicația alternativă evidentă, că oamenii care se simțeau oricum mai bine ajung să își evalueze relația mai favorabil, a fost testată: într-o analiză din 2020 care a pus laolaltă datele individuale a 5.350 de pacienți din 17 studii, aceeași echipă a găsit că influența merge în ambele sensuri. O relație mai bună prezice mai puțină suferință la ședința următoare, iar mai puțină suferință prezice o relație mai bună după aceea. Se numește spirală ascendentă, și e mai interesantă decât oricare dintre cele două explicații simple.
Definiția
Din ce este făcută relația terapeutică
«Să te simți bine cu terapeutul» sună vag. În 1979, Edward Bordin a descompus ideea în trei lucruri concrete, iar definiția lui a rămas cea folosită și astăzi în cercetare.[2]
Obiective
Sunteți de acord asupra a ce vrei să schimbi.
Sarcini
Sunteți de acord asupra a ce faceți efectiv în ședință.
Legătură
Există încredere și respect între voi.
Bordin a adăugat ceva care, patruzeci de ani mai târziu, sună ca o descriere a problemei pe care încercăm noi să o rezolvăm: tăria acestei relații, scria el, depinde de cât de bine se potrivesc personalitățile celor doi cu ce cere munca terapeutică. Nu de calitatea fiecăruia luat separat. De potrivire.
Calendarul
De ce contează primele ședințe
Relația nu se construiește în luni. Studiile o măsoară de obicei în primele ședințe, pentru că atunci se vede deja. Iar asta are o consecință practică: dacă ceva nu se leagă, o să știi destul de repede.
- 1
Cunoaștere
Îi spui ce te aduce. El îți spune cum lucrează.
- 2–3
Se vede
Aici începi să simți dacă poți vorbi liber.
- 4–5
Decizia
Dacă nu s-a legat, spune-o. Sau schimbă.
Cealaltă față a acestei monede este abandonul. Dintr-o meta-analiză a lui Joshua Swift și Roger Greenberg, care a adunat 669 de studii cu aproape 84.000 de clienți, aproximativ unul din cinci oameni renunță la terapie înainte de final.[3] Nu pentru că terapia nu ar funcționa, ci de multe ori pentru că potrivirea nu a existat de la început și nimeni nu a spus-o.
Mitul
Metoda conteazǎ mai puțin decât crezi
Cognitiv-comportamentală, psihodinamică, integrativă, schema therapy. Lista de abordări poate fi copleșitoare când nu știi ce înseamnă niciuna. Vestea bună este că, pentru motivele obișnuite pentru care oamenii ajung la terapie, alegerea dintre ele contează mai puțin decât pare.
Cea mai mare comparație de până acum, o meta-analiză în rețea publicată în World Psychiatry de echipa lui Pim Cuijpers, a pus față în față 331 de studii clinice cu 34.285 de pacienți cu depresie și nu a găsit diferențe semnificative între principalele forme de psihoterapie.[5] Concluzia autorilor, o echipă cunoscută pentru cât de precaută este, merită citită de două ori: preferința pacientului poate juca un rol mai important decât alegerea dintre tipurile de terapie.
Cât de strâns este legat fiecare de rezultatul terapiei
295 de studii, peste 30.000 de pacienți
13 studii, 177 de mărimi de efect
Dar există excepții importante
Asta nu înseamnă că metoda e irelevantă. Pentru stres post-traumatic, tulburare obsesiv-compulsivă și fobii specifice, ghidurile clinice internaționale recomandă abordări anume, cu dovezi solide în spate. Dacă te regăsești în una dintre aceste situații, tipul de terapie contează, iar un terapeut bun ți-o va spune el însuși. Întreabă-l direct la prima ședință.
În practică
La ce să fii atent în primele ședințe
Nu ai nevoie de cunoștințe de psihologie ca să evaluezi o relație. Ai nevoie doar de câteva întrebări puse ție însuți, după ce ieși din ședință.
Am putut să spun ce voiam să spun?
Sau am simțit că îmi aleg cuvintele ca să nu fiu judecat.
Am înțeles unde mergem?
Un terapeut bun poate explica, în cuvinte simple, la ce lucrați și de ce.
M-am simțit luat în serios?
Nu neapărat aprobat. Luat în serios.
Stilul lui se potrivește cu ce am nevoie?
Unii oameni au nevoie de structură și teme. Alții au nevoie de spațiu. Niciunul nu greșește.
Aș putea să îi spun dacă ceva nu merge?
Dacă răspunsul e nu, asta e în sine o informație.
Dacă după trei sau patru ședințe răspunsurile rămân în mare parte negative, spune-i terapeutului. Momentele de tensiune dintre client și terapeut sunt un subiect de cercetare în sine, iar repararea lor face parte din muncă. Dacă ai spus și nu se schimbă nimic, ai tot dreptul să încerci pe altcineva. Asta nu e un eșec al terapiei.
Mindtale
Cum facem potrivirea la Mindtale
Dacă potrivirea contează atât de mult, întrebarea firească este dacă poate fi anticipată. În mare parte, da. Într-o meta-analiză publicată în JAMA Psychiatry, oamenii care primeau tipul de terapie pe care îl preferau au abandonat cu aproximativ o treime mai rar.[4] Preferințele despre cum vrei să se lucreze cu tine sunt lucruri pe care le poți spune dinainte.
Așa cǎ la Mindtale poți alege oricare dintre cele două opțiuni pentru alegerea unui psihoterapeut.
Dacă preferi să povestești
Vorbește cu Zenyra
Îi scrii cu cuvintele tale ce te aduce la terapie. La final îți propune un terapeut potrivit cu ce ai descris. Durează în jur de 20 de minute.
Începe conversațiaDacă preferi întrebări clare
Chestionarul de potrivire
13 întrebări despre cum îți place să se lucreze cu tine. Nu despre simptome. Durează aproximativ 3 minute.
Fă chestionarulAmbele duc la o recomandare, nu la o programare. Prima ședință, cea de cunoaștere, durează 20 de minute și este gratuită, tocmai pentru că potrivirea se verifică în practică, nu pe hârtie. Dacă nu simți potrivirea, alegi pe altcineva fără să explici nimic. Poți și să cauți singur prin toți terapeuții, dacă preferi să alegi cu mâna ta.
Ce nu face chestionarul. Nu este un test psihologic, nu pune diagnostic și nu prezice rezultatul terapiei tale. Este un punct de pornire pentru o conversație, exact așa cum Mick Cooper și John Norcross, autorii cercetării de la care ne-am inspirat, își descriu propriul instrument.[7]Decizia rămâne a ta, iar dovada rămâne prima ședință.
Întrebări frecvente
Întrebări frecvente despre alegerea terapeutului
Cel mai bun indiciu vine din primele ședințe: simți că poți vorbi deschis, că ești înțeles și că voi doi lucrați la același lucru. Cercetarea numește asta alianță terapeutică și o măsoară prin trei lucruri: dacă sunteți de acord asupra obiectivelor, dacă sunteți de acord asupra a ce faceți în ședință și dacă între voi există o legătură de încredere. Dacă după trei sau patru ședințe niciunul din cele trei nu se leagă, merită să spui asta cu voce tare sau să încerci pe altcineva.
Contează mai puțin decât cred majoritatea oamenilor, dar nu e irelevant. În cea mai mare comparație de până acum, 331 de studii clinice pe peste 34.000 de persoane cu depresie, principalele forme de psihoterapie nu au diferit semnificativ între ele. Există însă excepții clare: pentru stres post-traumatic, tulburare obsesiv-compulsivă sau fobii specifice, ghidurile clinice recomandă abordări anume, iar acelea merită urmate.
Spune-i. Poate suna incomod, dar este o parte normală și utilă a terapiei: momentele de tensiune între client și terapeut sunt studiate ca atare, iar repararea lor face parte din muncă. Dacă ai spus și nu s-a schimbat nimic, ai tot dreptul să schimbi terapeutul. Nu e un eșec, nici al tău, nici al lui.
În general, trei până la cinci ședințe sunt suficiente ca să simți dacă relația se leagă. Alianța se formează devreme, iar cercetarea o măsoară de obicei în primele ședințe, tocmai pentru că atunci se vede.
Sunt 13 întrebări despre cum îți place să se lucreze cu tine: cât de multă structură vrei, dacă preferi să lucrezi cu emoții sau cu soluții practice, dacă vrei sprijin sau provocare. Nu întreabă despre simptome și nu pune diagnostic. Ne ajută să îți propunem un terapeut al cărui stil de lucru seamănă cu ce ai descris.
Da. Aproximativ unul din cinci oameni renunță la terapie înainte de final, iar o parte dintre cei care rămân nu se simt mai bine, ba chiar se pot simți mai rău pentru o vreme. De aceea contează să spui din timp dacă simți că nu merge, și de aceea merită să îți alegi terapeutul cu atenție de la început.
Surse
Cifrele din această pagină vin din meta-analize publicate, verificate în sursa primară. Acolo unde cercetarea este împărțită, am spus-o în text.
- 1. Relația terapeutică este legată constant de rezultatul terapiei (r = 0,28, 295 de studii, peste 30.000 de pacienți). Flückiger, Del Re, Wampold & Horvath (2018). The alliance in adult psychotherapy: A meta-analytic synthesis. Psychotherapy, 55(4), 316–340.
- 2. Cele trei componente ale alianței: obiective, sarcini, legătură. Bordin (1979). The generalizability of the psychoanalytic concept of the working alliance. Psychotherapy: Theory, Research and Practice, 16(3), 252–260.
- 3. Aproximativ 19,7% dintre oameni renunță la terapie înainte de final (669 de studii, 83.834 de clienți). Swift & Greenberg (2012). Premature discontinuation in adult psychotherapy. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 80(4), 547–559.
- 4. Oamenii care primesc tipul de terapie pe care îl preferă abandonează cu circa o treime mai rar (risc relativ 0,62; 95% CI 0,48–0,80). Windle, Tee, Sabitova, Jovanovic, Priebe & Carr (2020). Association of patient treatment preference with dropout and clinical outcomes. JAMA Psychiatry, 77(3), 294–302.
- 5. Principalele psihoterapii pentru depresie nu diferă semnificativ între ele (331 de studii, 34.285 de pacienți). Cuijpers, Quero, Noma și colab. (2021). Psychotherapies for depression: a network meta-analysis. World Psychiatry, 20(2), 283–293.
- 6. Terapeuții care formează în general alianțe mai bune obțin rezultate mai bune. Baldwin, Wampold & Imel (2007). Untangling the alliance–outcome correlation. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 75(6), 842–852.
- 7. Chestionarul nostru este inspirat din cercetarea despre preferințele clienților în terapie. Cooper & Norcross (2016). A brief, multidimensional measure of clients' therapy preferences: The Cooper-Norcross Inventory of Preferences (C-NIP). International Journal of Clinical and Health Psychology, 16(1), 87–98.
Această pagină are scop informativ și nu înlocuiește consultul unui specialist. Dacă treci printr-o situație de criză, sună la 112 sau la TelVerde Antisuicid 0800 801 200, gratuit vineri-duminică, între 19:00 și 07:00.